Noul album al formației bucureștene Bucium, „Miorița”, este un arc melodic al melancoliei, care are la un capăt tristețea abisală a dorului imposibil de alinat, și la celălalt speranța dulce-amăruie a regăsirii. Între acestea, se desfășoară în toată splendoarea ei, bogăția liricii populare românești.
Bucium reușește acolo unde alte formații pasionate de ideea de „folk-metal” eșuează. Formația nu preia orbește niște doine, pentru a le adăuga apoi layere de chitare distorsionate ca să le facă să sune dur, ci modelează un tip de art-rock sofisticat din lutul încă moale al folclorului nostru.
Din punct de vedere al compoziției, „Miorița” strălucește. Trupa folosește paradoxul ca „figură de stil” muzicală atunci când contrabalansează simplitatea liniei melodice vocale, cerută de inspirația din zona doinelor, cu somptuozitatea orchestrației, a cărei vedetă absolută este instrumentul cu coarde.
Formația împletește sonorități preluate din repertoriul popular cu o chitară modernă, luminoasă, cu niște linii ritmice solide și cu construcții componistice art-rock, obținând ca rezultat un „brand” absolut unic, care depășește barierele genurilor.
Un alt mare talent al muzicienilor este acela că reușesc să aducă în actualitate exprimarea desuetă din lirica populară. Sub puterea muzicii, versurile capătă chip de vrăji sau de incantații, și îl poartă pe ascultător în acel „illo tempore” – timpul mitic – al lui Mircea Eliade.
Bucium are harul de a-l duce pe ascultător într-o altă lume, una care seamănă cu cea a basmului, în care acesta devine protagonistul unei aventuri de început, sau de sfârșit de lume. Muzica de pe „Miorița” desprinde de cotidian și transportă într-un vis desfășurat sub bolțile înstelate și plimbătoare ale unui univers cunoscut din povești.
Dacă adăugăm spiritului pieselor și ilustrațiile realizate pentru fiecare cântec în parte de Radu Damian, obținem o hartă sonoră a misterului, a cărui dezlegare poate fi găsită doar în simboluri. Arborele vieții, balaurul, sabia lui Damocle, arhetipul strămoșului sau cel al unei zeități ambivalente, care deseori pare mai mult demonică decât angelică, biserica sub forma cetății sacre, ursul, păunul, cerbul, luna, discul solar, sunt imagini ce se cer citite în literă criptică. Pentru experiența totală a albumului, recomandăm ascultarea lui cu ilustrațiile în fața ochilor.
„Miorița” este unul dintre cele mai îndrăznețe discuri lansate în ultima vreme. Îți trebuie curaj și ingeniozitate pentru a scoate un material care revalorifică elemente de patrimoiu cultural, fără a cădea în păcatul anacronismului.
Prin fuziunea realizată între vechi și nou, între art-rock și doină, Bucium oferă publicului o bijuterie sonoră unică, cu har de talisman. Aceasta deschide porțile visului și invită ascultătorul pe un tărâm în care orice este posibil.
Alexandra Furnea, Maximum rock
